In timp ce soarele ne indeamna la absolute scene, stam intinsi pe spate doar zambind alene...si ne gandim la lucruri interzise, ce poate intr-o zi vor fi permise...
Intotdeauna mi-a placut nucul bunicii, desi imi era frica sa-l catar pana in varf... Dar l-am iubit pentru ca imi facea amiezile linistite si umbroase, pentru ca imi oferea ascunzatoarea perfecta, pentru ca imi asculta toate prostiile...aveam creanga mea de pe care vedeam satul...creanga pe care stateam cand o asteptam pe mama, cand radeam cu fetele sau cand plangeam de dor, orice fel de dor...
In zilele in care visam, imi inchipuiam creanga ca fiind un cal mandru si negru... visam ca ma duce departe...of...
Cate secrete stie nucul, cate veri s-a amuzat de povestile noastre, sau de intalnirile secrete... insa asa linistit cum e, si-a aplecat crengile sa ne putem catara...
Era atat de mare, in mijlocul gradinii... parea imens... Poate de asta imi era atat de frica sa ma catar pana in varf....
Si totusi acum... acum pare atat de mic... Sa se fi lasat oare de greutatea verilor petrecute pe crengile lui?...
Imi e dor de Alexandra de atunci... ma intreb cateodata unde a plecat....
S-au stins luminile...s-a format un cerc din toti cei prezenti...priveam nedumerita...ce se intampla?
Toti au inceput sa cante "La multi ani"...eu eram ceva mai in mijlocul cercului, asa ca m-am indepartat spre o parte a lui ca sa ma prind si eu in cerc. Am inceput si eu sa cant si sa bat din palme ca toti ceilalti... Zambeam nestiind exact ce se intampla... Din holul din spate au aparut fetele impreuna cu doamna director cu un tort... Initial am crezut ca tortul este pentru colega noastra care in ziua respectiva implinea anii, si totusi... toti ma priveau pe mine... Doamna director imi facuse semn sa ma apropii asa ca m-am indreptat usor spre ele nesigura si inca surprinsa... este pentru mine?
Era pentru mine... un tort cu cele 7 principii ale Crucii Rosii, un tort pentru toti anii petrecuti in aceasta organizatie, un tort de multumire de la voluntarii care mi-au fost alaturi in toti acesti ani...
Rareori sunt luata prin surprindere, insa acum eram complet uimita de surpriza, m-am emotionat si imi venea sa plang...de fericire, ca am alaturi niste persoane minunate, de tristete ca ma despart de ei...
Cand am privit tortul toate amintirile urate, supararile si certurile avute de-alungul timpului s-au facut uitate, ramanandu-mi in minte doar prima zi... 1 decembrie 2007... 1 decembrie 2007 - depunere coroana Zi Nationala a Romaniei - prima mea zi ca voluntar al Crucii Rosii Iasi...
"Fata, ce-o sa-ti placa, iti zic. E super, vino si tu" imi zicea Diana. Ma gandeam ca e nebuna... Nu era prima data cand faceam voluntariat, insa nu stiam de ce ar sta un om zi si noapte la activitati de voluntariat...
Dar mi-am facut curaj si am decis sa ma alatur Crucii Rosii, sa inteleg ce este atat de minunat...
Am ajuns la sediul CR, dimineata, ora 08:00, multi voluntari, agitatie, galagie... Sunt timida din fire si nu reusesc sa ma integrez foarte repede sau cel putin asa era acum 5 ani... Mi-am luat un timp sa analizez putin lumea din jur dupa care m-am inarmat cu un zambet si timida, m-am alaturat verisoarei mele...
Asta a fost tot! Caci iata-ma astazi, 18 decembrie 2012, in acelasi loc, cu parte din aceeasi oameni...
N-as fi fost eu daca n-as fi devenit voluntar la Crucea Rosie... aici am cunoscut oameni superbi care mi-au devenit prieteni si familie, aici am gasit omul minunat care-mi da in fiecare zi un motiv sa zambesc si o tresarire de inima, aici am crescut si m-am format ca persoana, aici am devenit eu, cea de azi...
Pastrez in suflet zambetul fiecarui voluntar si plec cu amintirile activitatilor facut in cadrul CR.
Va multumesc!
Nu mi-as fi imaginat vreodata ca voi ajunge sa iubesc cu atata putere... dar cum as putea sa nu te iubesc cand esti atat de minunat?
When I see myself I'm seeing you too as long as I remember and I'm feeling like I knew that my jokes aren't funny the truth isn't true if there was no you
If you were my boat in the deep blue sea I probably sink you down I know I should have thanked you for carrying me but for you I will happily drown
All along your way the darkest night the longest day I know what to say to make you laugh and nothing you could do could make me turn my back on you when you're looking for a fight I'm your man when you need a friend you got my hand
And what I really mean what I'm trying hard to say is that I'm counting on you and you got me too my secrets aren't safe I'm singing out of tune if there was no you if there was no you
All along your way the darkest night the longest day I know what to say to make you laugh and nothing you could do could make me turn my back on you when you're looking for a fight I'm your man when you need a friend you got my hand when you need a friend you got my hand you got my hand
Sunt fericita... atat de fericita...si sper ca fericirea mea sa dureze...
Demult nu m-am simtit cum ma simt azi... perfect...
Sunt cea mai norocoasa..... e minunat... tu ma faci fericita!
All I know
Is everything is not as it's sold
But the more I grow the less I know
And I have lived so many lives
Though I'm not old
And the more I see, the less I grow
The fewer the seeds the more I sow
Then I see you standing there
Wanting more from me
And all I can do is try
Then I see you standing there
Wanting more from me
And all I can do is try, try
I wish I hadn't seen all of the realness
And all the real people are really not real at all
The more I learn the more I learn
The more I cry the more I cry
As I say goodbye to the way of life
I thought I had designed for me
Then I see you standing there
Wanting more from me
And all I can do is try
Then I see you standing there
I'm all I'll ever be
But all I can do is try
Oh, try, try
All of the moments that already passed
We'll try to go back and make them last
All of the things we want each other to be
We never will be, we never will be
And that's wonderful, and that's life
And that's you, baby
This is me, baby
And we are, we are, we are, we are
We are, we are
Free
In our love
We are free in our love
Didn't feel like myself these days... i need a break, big time....
undeva la munte... intr-o cabanuta.... un apus superb.... o cafea buna... si cineva special langa mine...
Well... i think i'll just stay home in my bed, tea in hand and music around... waiting the bad mood to just fly away...
Somewhere over the rainbow
Way up high
And the dreams
That you've dreamed of
Once in a lullaby
Somewhere over the rainbow
Bluebirds fly
And the dreams
That you've dreamed of
Dreams really do come true
Someday
I'll wish upon a star
And wake up
Where the clouds are far
Behind me
Where troubles melts
Like lemon drops
Away above the chimney tops
That's where you'll find me.....
In filme ai curajul sa zici orice... in realitate nu e chiar asa...
"I tried, so.... i really tried, but i can't... because i can't forget and i can't get over it(though i tried that too), so i decided to stop being an hypocrite and act like nothing ever happened and look as i really don't care(though i care) and begin to act as i feel...
so what? now i am a complete bitch... and you don't like it!
Get used to it! You turned me into one and you didn't even appologize!
I like myself as i am and i don't care anymore what you think about it. When you'll realize you were wrong and yes, you did something that hurt me, that you still are and stop complaining about this... maybe we will work it out. But till then, i am happy with this bitch inside myself!
Thank you for listening! Now how about cofee?"
Bella's Lullaby - Edward Cullen Twilight - By Yiruma
Azi am petrecut 2 ore bocind si bocind, incercandu-ma sa ma conving ca vreau sa conduc din nou, dar nu vreau... si nu sunt mofturi si nu e rasfat... pur si simplu e ceva de foarte mult timp... toate lumea rade cand ma aude, insa nimeni nu intelege...
Cand aveam 5 ani... avem acelasi vis... si timp de cativa ani m-a tot bantuit... eram mereu undeva...pe un camp ingradit cu mama si tata si Dana...eram la picnic... purtam o rochita alba, deasupra genunchiului si 2 comite prinse cu o fasie alba, sub forma de fundite... totul era bine si frumos... pana cand... auzeam din spate venind un tir... si cand ma intorceam... exact spre mine venea. Mama, tata si Dana dispareau iar eu eram singura... ca orice copil mic,m-am ridicat uitandu-ma speriata la tir si incepand sa plang...alergam si alergam pe camp pana ajungeam la un gard pe care nu-l puteam trece... asa ca ma opream si ma intorceam in speranta ca tirul nu mai era...insa acesta se indrepta direct catre mine... imi amintesc ca-mi ridicam mainile deasupra mea, in semn de aparare, tipand... si ma trezeam...
Se intampla atat de des, incat atunci cand mergeam pe strada nu treceam nici macar pe langa masinile parcate... plangeam pana ma lua in brate mama si ma trecea de ele... nu suportam sa le vad... ani au trecut si visul a disparut(mai exact 3 ani trecusera si nu mai visasem de ceva timp)...
era duminica(urasc duminica), era innourat... mama si tata se intorsesera de la o cumatrie si se trezisera in jurul orei 12.... ne pusesem cu toti la masa, si observasem ca ramasem fara paine... asa ca Dana si cu mine am plecat sa luam paine. Singurul magazin deschis era peste strada. Aveam trecerea aproape dar Dana nu voise sa trecem pe acolo, asa ca o luasem de a dreptul... Era imbracat cu rochita mea preferata, desi nu era a mea... era un vernil deschis, cu un guleras alb si se prindea la mijloc... era atat de frumoasa... ma gandeam ca atunci cand voi fi de varsta ei, o voi purta si eu... am luat banii de la mama si am plecat...
Era ceva ciudat cu ziua aceea, in afara de faptul ca era duminica... era innourata si trista... eram nelinistita si nu stiam de ce... aveam doar 8 ani... si totusi... am traversat strada cu Dana pana la Varomas si cand sa intram Dana n-a mai vrut, deoarece vazuse o fosta colega si pe fratele acesteia cu care nu se intelegea, asa ca m-a trimis pe mine sa cumpar paine... n-am vrut... m-am chinuit sa o conving, insa n-am reusit... am intrat in magazin cu un sentiment ciudat... stateam la rand asteptand sa cumpar paine... eram atat de nelinistita... imi venea sa plang... ma tot uitam la dana care statea langa strada, asteptandu-ma... la un moment dat... tot stand la rand si neavand rabdare, ma apropiasem de tejghea si ii spuse vanzatoare: "va rog frumos, dati-mi mai repede o paine... sora mea o sa moara".. ce dumnezeu m-a pus sa zic asta nu stiu... dar in clipa urmatoare cand m-am uitat la strada... Dana nu mai era in picioare... ci in bratele unui barbat negru... am inceput sa plang inainte sa mai zic ceva... rochiat vernil era plina de sange, iar Dana avea ochii inchisi... nu mi-au dat voie sa ma apropii de ea... au venit la mine 2 fete care aratau la fel si una din ele s-a oferit sa ma duca acasa... m-a trecut strada si a mers cu mine...plangeam atat de tare incat vecinii au crezut ca eu am patit ceva... imi amintesc ca i-am zis unei vecine ca sora mea a fost calcata de o masina... si aproape lesinase... venise si ea cu mine acasa sa-i dam vestea mamei.. noroc ca a mers, caci ea impreuna cu sotul ei i-am dus la spital la Dana. Spre bucuria tuturor dana si-a revenit.... Au distrus rochita preferata...au taiat-o... nu-mi pare rau dupa ea, pentru ca Dana e bine acum...
Nu stiu cat timp am ramas speriata de masina, insa clar foarte mult timp,pentru ca inca mai reactionez...
Pentru o perioada foarte lunga am uitat... si totul a fost ok... nu m-am apropiat de volan si n-am condus, pana nu am implinit 18 ani... pe la 19, 20 am facut scoala de soferi si am uitat de orice cosmar si orice se intamplase...
Nu stiu ce mi-a amintit, poate visul revenit dupa atata timp, poate ca pentru ca eram sa fiu rasa de pe trecerea de pietoni de atatea ori, insa clar a revenit... nu mai vreau si nu-mi mai trebuie... dar pe nimeni nu intereseaza... e consderata o teama stupida si poate asa si e... dar ei nu viseaza si n-au fost acolo in acea duminica...
asa ca ei nu stiu si nici n-or sa intelega...
So please... don't make me do something i really don't want to do....
...Inapoi acasa, inapoi la aceleasi obiceriuri, aceeasi rutina...
Ca de fiecare data cand ma intorc dintr-o plimbare, ma simt rau... imi pare rau ca s-a terminat, dar ma bucur ca sunt acasa...
Nu prea stiu ce sa fac, nu prea am ce sa fac momentan, decat sa cufund in cateva carti... uneori vara e la fel de plictisitoare ca o duminica, dar stiu ca va veni toamna si va fi asa plina, incat imi voi dori aceasta vacanta...
A fost superb la Roma, clar e un oras ce merita vizitat, nu in cateva zile ci in cateva saptamani... sunt atatea locuri si atatea monumente... e superba...
A fost frumos, dar nu perfect...
Mi-e dor de tine...
A fost cred ca unul din cele mai frumoase weekenduri...
Am avut parte de surprize si am facut lucruri care probabil nu le-as fi facut, nu de una singura, clar!:))...
Nu stiu daca as putea explica in cuvinte cat de fericita am fost ieri si cat de mult mi-a placut... mereu ma surprinde, mereu ma face curioasa sa incerc ceva nou pentru mine...
Ieri mi-am dat seama cat de atent e si cat de mult ma iubeste, pentru ca mi-a indeplinit un lucru care mi-l doream... Asa vreau mereu sa fie! Sa descoperim impreuna...
Anul acesta sunt cea mai fericita... de ziua mea am tot ce mi-am dorit... imi esti de ajuns. Te iubesc!
Te-am vazut, esti al meu
Suflet fericit,
N-am sa spun nimanui
Unde anume si cum te-am gasit
Ce imi trece prin minte
E un gand ce nu-i cuminte
Si cu sapca intr-o parte
Imi permit s-ajung departe.
Refren(x2):
Eu te-am gasit
Si n-am sa spun
Cum am facut...
II:
Te-am asteptat sa fim doi
Suflet fericit,
Fac ce vreau, daca vreau
Imi e bine ca te-am gasit
Si nu-mi pasa ce vine
Daca tu esti langa mine
Vantul poate sa bata
Ma ïnvelesc cu tïne toata
il iubesc... pentru ca il iubesc si am o mie de motive sa-l iubesc... cum n-as putea sa-l iubesc cand e ceea ce iubesc cel mai mult...
off... nu am prea mult sens asa-i?... cert e un singur lucru: chiar il iubesc!
imi place luna octombrie!
Povestea plina de farmec a unei fete care, neputandu-se adapta la realitatea lumii inconjuratoare, si-a creat un univers al ei, in care fiecare personaj, banal in esenta lui, capata o aura aproape mitologica, de poveste, si unde pina si cel mai neinsemnat eveniment poate provoca schimbari majore in viata celor implicati- synopsis la Amelie Poulain, dar mi se potriveste:D