In timp ce soarele ne indeamna la absolute scene, stam intinsi pe spate doar zambind alene...si ne gandim la lucruri interzise, ce poate intr-o zi vor fi permise...
Bella's Lullaby - Edward Cullen Twilight - By Yiruma
Azi am petrecut 2 ore bocind si bocind, incercandu-ma sa ma conving ca vreau sa conduc din nou, dar nu vreau... si nu sunt mofturi si nu e rasfat... pur si simplu e ceva de foarte mult timp... toate lumea rade cand ma aude, insa nimeni nu intelege...
Cand aveam 5 ani... avem acelasi vis... si timp de cativa ani m-a tot bantuit... eram mereu undeva...pe un camp ingradit cu mama si tata si Dana...eram la picnic... purtam o rochita alba, deasupra genunchiului si 2 comite prinse cu o fasie alba, sub forma de fundite... totul era bine si frumos... pana cand... auzeam din spate venind un tir... si cand ma intorceam... exact spre mine venea. Mama, tata si Dana dispareau iar eu eram singura... ca orice copil mic,m-am ridicat uitandu-ma speriata la tir si incepand sa plang...alergam si alergam pe camp pana ajungeam la un gard pe care nu-l puteam trece... asa ca ma opream si ma intorceam in speranta ca tirul nu mai era...insa acesta se indrepta direct catre mine... imi amintesc ca-mi ridicam mainile deasupra mea, in semn de aparare, tipand... si ma trezeam...
Se intampla atat de des, incat atunci cand mergeam pe strada nu treceam nici macar pe langa masinile parcate... plangeam pana ma lua in brate mama si ma trecea de ele... nu suportam sa le vad... ani au trecut si visul a disparut(mai exact 3 ani trecusera si nu mai visasem de ceva timp)...
era duminica(urasc duminica), era innourat... mama si tata se intorsesera de la o cumatrie si se trezisera in jurul orei 12.... ne pusesem cu toti la masa, si observasem ca ramasem fara paine... asa ca Dana si cu mine am plecat sa luam paine. Singurul magazin deschis era peste strada. Aveam trecerea aproape dar Dana nu voise sa trecem pe acolo, asa ca o luasem de a dreptul... Era imbracat cu rochita mea preferata, desi nu era a mea... era un vernil deschis, cu un guleras alb si se prindea la mijloc... era atat de frumoasa... ma gandeam ca atunci cand voi fi de varsta ei, o voi purta si eu... am luat banii de la mama si am plecat...
Era ceva ciudat cu ziua aceea, in afara de faptul ca era duminica... era innourata si trista... eram nelinistita si nu stiam de ce... aveam doar 8 ani... si totusi... am traversat strada cu Dana pana la Varomas si cand sa intram Dana n-a mai vrut, deoarece vazuse o fosta colega si pe fratele acesteia cu care nu se intelegea, asa ca m-a trimis pe mine sa cumpar paine... n-am vrut... m-am chinuit sa o conving, insa n-am reusit... am intrat in magazin cu un sentiment ciudat... stateam la rand asteptand sa cumpar paine... eram atat de nelinistita... imi venea sa plang... ma tot uitam la dana care statea langa strada, asteptandu-ma... la un moment dat... tot stand la rand si neavand rabdare, ma apropiasem de tejghea si ii spuse vanzatoare: "va rog frumos, dati-mi mai repede o paine... sora mea o sa moara".. ce dumnezeu m-a pus sa zic asta nu stiu... dar in clipa urmatoare cand m-am uitat la strada... Dana nu mai era in picioare... ci in bratele unui barbat negru... am inceput sa plang inainte sa mai zic ceva... rochiat vernil era plina de sange, iar Dana avea ochii inchisi... nu mi-au dat voie sa ma apropii de ea... au venit la mine 2 fete care aratau la fel si una din ele s-a oferit sa ma duca acasa... m-a trecut strada si a mers cu mine...plangeam atat de tare incat vecinii au crezut ca eu am patit ceva... imi amintesc ca i-am zis unei vecine ca sora mea a fost calcata de o masina... si aproape lesinase... venise si ea cu mine acasa sa-i dam vestea mamei.. noroc ca a mers, caci ea impreuna cu sotul ei i-am dus la spital la Dana. Spre bucuria tuturor dana si-a revenit.... Au distrus rochita preferata...au taiat-o... nu-mi pare rau dupa ea, pentru ca Dana e bine acum...
Nu stiu cat timp am ramas speriata de masina, insa clar foarte mult timp,pentru ca inca mai reactionez...
Pentru o perioada foarte lunga am uitat... si totul a fost ok... nu m-am apropiat de volan si n-am condus, pana nu am implinit 18 ani... pe la 19, 20 am facut scoala de soferi si am uitat de orice cosmar si orice se intamplase...
Nu stiu ce mi-a amintit, poate visul revenit dupa atata timp, poate ca pentru ca eram sa fiu rasa de pe trecerea de pietoni de atatea ori, insa clar a revenit... nu mai vreau si nu-mi mai trebuie... dar pe nimeni nu intereseaza... e consderata o teama stupida si poate asa si e... dar ei nu viseaza si n-au fost acolo in acea duminica...
asa ca ei nu stiu si nici n-or sa intelega...
So please... don't make me do something i really don't want to do....
...Inapoi acasa, inapoi la aceleasi obiceriuri, aceeasi rutina...
Ca de fiecare data cand ma intorc dintr-o plimbare, ma simt rau... imi pare rau ca s-a terminat, dar ma bucur ca sunt acasa...
Nu prea stiu ce sa fac, nu prea am ce sa fac momentan, decat sa cufund in cateva carti... uneori vara e la fel de plictisitoare ca o duminica, dar stiu ca va veni toamna si va fi asa plina, incat imi voi dori aceasta vacanta...
A fost superb la Roma, clar e un oras ce merita vizitat, nu in cateva zile ci in cateva saptamani... sunt atatea locuri si atatea monumente... e superba...
A fost frumos, dar nu perfect...
Mi-e dor de tine...
A fost cred ca unul din cele mai frumoase weekenduri...
Am avut parte de surprize si am facut lucruri care probabil nu le-as fi facut, nu de una singura, clar!:))...
Nu stiu daca as putea explica in cuvinte cat de fericita am fost ieri si cat de mult mi-a placut... mereu ma surprinde, mereu ma face curioasa sa incerc ceva nou pentru mine...
Ieri mi-am dat seama cat de atent e si cat de mult ma iubeste, pentru ca mi-a indeplinit un lucru care mi-l doream... Asa vreau mereu sa fie! Sa descoperim impreuna...
Anul acesta sunt cea mai fericita... de ziua mea am tot ce mi-am dorit... imi esti de ajuns. Te iubesc!
Te-am vazut, esti al meu
Suflet fericit,
N-am sa spun nimanui
Unde anume si cum te-am gasit
Ce imi trece prin minte
E un gand ce nu-i cuminte
Si cu sapca intr-o parte
Imi permit s-ajung departe.
Refren(x2):
Eu te-am gasit
Si n-am sa spun
Cum am facut...
II:
Te-am asteptat sa fim doi
Suflet fericit,
Fac ce vreau, daca vreau
Imi e bine ca te-am gasit
Si nu-mi pasa ce vine
Daca tu esti langa mine
Vantul poate sa bata
Ma ïnvelesc cu tïne toata
il iubesc... pentru ca il iubesc si am o mie de motive sa-l iubesc... cum n-as putea sa-l iubesc cand e ceea ce iubesc cel mai mult...
off... nu am prea mult sens asa-i?... cert e un singur lucru: chiar il iubesc!
"Ceea ce azi mi se pare adevărat, mâine se dovedeşte o simplă părere. Şi nu mă pot bizui pe raţionament pentru că dragostea e prea capricioasă ca s-o cuprinzi în cleştele silogismelor. Ea n-are logica... cel mai cuminte lucru e să nu mă mai gândesc la nimic, şi... să aştept!" M.D.
... 11 ... vine acus... intotdeauna am avut niste dorinte de ziua mea.. anul asta... anul asta nu prea am.. sau nu prea vreau sa mai am... anul asta nu-mi prea pasa... anul asta nu sarbatoresc... in schimb am sa lenevesc... si am sa ma bucur de soare, ploaie sau ce va fi... am sa beau si am sa mananc tot ce poftesc... am sa fac nimic! sau poate am sa fac ceva mai traznit... in orice caz... am sa fac ce vreau!
imi place luna octombrie!
Povestea plina de farmec a unei fete care, neputandu-se adapta la realitatea lumii inconjuratoare, si-a creat un univers al ei, in care fiecare personaj, banal in esenta lui, capata o aura aproape mitologica, de poveste, si unde pina si cel mai neinsemnat eveniment poate provoca schimbari majore in viata celor implicati- synopsis la Amelie Poulain, dar mi se potriveste:D