
mi-e dor sa ma plimb... sa alerg...sa ma bucur de viata... mi-e dor sa stau la bunica pe prispa...sa privesc stelele... mi-e dor sa ascult vama veche si sa cant sub umbra curpanului...mi-e dor sa ma pierd prin munti, sa merg in tabere...
cam greu sa fie ca inainte...nici eu nu mai sunt ca inainte...
well... we're adults now! when did that happen and how do we make it stop?...
si totusi nu regret nimic...pentru ca abia acum am ce mi-am dorit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu