N-a dansat decat o vara - Per Olof Ekstrom
Naraţiunea gravitează în jurul idilei tragice dintre Kerstin, fata unui localnic, şi Göran, studentul de la oraş aflat în vacanţă la ferma unchiului său. În atmosfera puritană a satului, sentimentele lor sunt ţinta oprobriului. Povestea de dragoste declanşează o serie de evenimente care dezvăluie înfruntarea dintre vechi şi nou, contradicţiile dintre două generaţii şi mentalităţile lor, toată reţeaua complicată a legăturilor din sânul unei mici comunităţi rurale în mijlocul unei naturi grandioase. Stilul sobru al lui Ekström conciliază suavitatea portretelor celor doi îndrăgostiţi cu măreţia sumbră a finalului şi cu atmosfera aspră a peisajului scandinav.
Dama cu camelii - Alexandru Dumas fiul
Acțiunea romanului, o tragedie, are loc la Paris: tânărul Armand Duval s-a îndrăgostit de curtezana Marguerite Gautier. Singurele flori acceptate de Marguerite sunt cameliile. La început dragostea tânărului Armand nu este împărtășită de Marguerite, dar cu timpul se va îndrăgosti și ea de Armand. Acesta îi cere să renunțe să mai primească clienți. Când tatăl lui Armand află de iubita fiului său, încearcă prin toate mijloacele să-i despartă pe cei doi îndrăgostiți. Văzând că fiul său nu acceptă sfaturile sale, tatăl lui Armand caută în taină să o convingă pe Marguerite că relația lor de dragoste nu are perspective de viitor, și încearcă s-o înduplece să nu distrugă cariera lui Armand. Marguerite acceptă cerințele lui Duval tatăl și se întoarce la viața de curtezană. Armand este indignat de hotărârea luată de Marguerite.
Între timp, sănătatea Margueritei, care suferea de tuberculoză, se înrăutățește. Pe patul de moarte, ea dezvăluie adevăratul motiv pentru care ea a devenit din nou curtezană, cu alte cuvinte ea îi spune lui Armand de vizita tatălui lui.
Romanul a fost inspirat de un episod din viața lui Alexandre Dumas fiul -- dragostea lui pentru Marie Duplessis, o curtezană.
Este singura cartea care as citi-o iar si iar...
"E de neconceput cât am iubit-o pe Mihaela. S-a strecurat atât de integral în mine făcând una cu fiinţa mea, încât acum când a plecat în lunga ei călătorie şi-a luat numai trupul cu ea, dar în mine a rămas întreagă, mai vie ca niciodată. Voia să-mi intre în sânge şi, iată, izbutise mai mult, infinit mai mult decît se aşteptase."
