Se afișează postările cu eticheta joc. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta joc. Afișați toate postările

miercuri, 28 iulie 2010

sâmbătă, 13 februarie 2010

Pasaje din trecut


Da...eu sunt...cu sora mea..aveam un an...abia invatam sa vorbesc...
Desi nu stiam prea mult...un lucru clar invatam de la sora mea...O privire ucigatoare!:))
Din pacate privirea nu mergea cu chipul de ingeras, asa ca am preferat privirea mea;)))...
...de multe rele m-a scapat...da, mama...am mintit...eu am spart farfuriile ascunse in spatele caloriferului...si tot eu am spart paharele de vin...in schimb n-am spart borcanul de 5 kg de zarzavat...aia a fost opera Danielei, dar cum eu mereu scapam...am luat-o asupra mea...suntem chit acum?...cred ca nu...da, am luat de 4...chiar destui de multi, inca din cls I

...dar era mai frumos sa vezi 9.80 la sf. anului de cat vreun 4 in timpul semestrului...nu?...:))
...multe s-au schimbat...nici Craciunurile nu mai sunt la fel...inainte erau pline de verisori... ne adunam cate 10 si dormeam toti in acelasi pat povestind fel de fel de intamplari si asteptandu-l pe Mos Craciun. Dimineata alergam cu totii la brad si chiar daca nu era casa lor, Mos Craciun ii gasea si pe verisorii mei...

...O singura zi imi placea sa sarbatoresc...ziua mea...si a ramas singura sarbatoare pentru mine.Restul sunt egale cu 0.

Si totusi niciodata n-am avut o petrecere surpriza ca sora mea

... poate pentru ca mie nu-mi plac surprizele...
Ma uitam printre poze si am observat ca cineva apare in aproape toate pozzele:)))...desigur, in afara de surorile si verisorii mei...
era mica, blonduta si statea cu un etaj mai jos...:)))

vecina mea...mai mica cu 4 ani...de cand a inceput sa mearga de-a busilea a invatat cate trepte sunt pana la usa mea si de atunci n-a mai avut alta casa decat a mea :))... amenintam ca o bagam in masina de spalat doar ca sa plece...o poreclisem Bursuc doar ca sa ma urasca...si totusi..:P...a ramas cu noi...nici macar faptul ca ne prefaceam ca e invizibila nu o interesa....cand o vedeam ca bolteste ochii la mine...ca un matz speriat...nu mai puteam sa ma prefac ca e invizibila...si uite cum e acum:)))

.... cu un cap mai inalta ca mine:)))... clar! de acu eu merg in masina de spalat! :))




Aveam 8 anisori cand mama noastra ne-a anuntat ca o sa avem un fratior...fratiorul nu a mai venit, insa o surioara si-a facut loc la noi in casa...era enervant de vesela si galagioasa...dar o iubeam asa;)))

...se modea cu lucrurile mamei si radea in hohote de fiecare data cand cineva ii zicea Bau!Avea o melodie cu care ne incanta de fiecare data...nu plecai pana nu ii vedeai numarul..Britney-Spears-Baby one more time...

si uita-te acum la ea...toata o domnisoara:)

In afara de Bursuc, o alta persoana a fost mereu prezenta in casa noastra...si este in continuare:)...Diana, verisoarea mea...sau sa zic sora mea;))?... cand cineva il intreaba pe tata cate fete are, raspunsul este 4(desi suntem 3)

...clar Diana este cea de a4a sora a noastra...am crescut impreuna de mici..aveam acelasi model de haine si mergeam mereu impreuna la biserica...craciunurile le petreceam impreuna iar pastele de obicei il sarbatoream la ea...am crescut si noi, iar verile am inceput sa le petrecem la tara...oh! cat mai iubeam noptile cu luna plina care le petreceam in spatele casei bunicii;))...pe drumul vechi, fiecare cu amorezatul ei:))...sau plimbarile la fantana care intamplator erau la aceeasi ora la care intalneam cei mai simpatici baieti de acolo....dar noi eram a naibii, n-aveam o treaba!!:))) sau cand ploua torential si noua ni se facuse pofta de zmeura si visine:))...cum s-a indoit castronul respectiv?...bunica in continuare imi cere o explicatie:))...sau vacantele petrecute la munte...la vatra, busteni, ceahlau:)...cand ne pierdeam in munti si ne amageam ca mai avem putin...sau sfarsiturile de vara la seminarul de baieti din neamt...:)...cum era cu Sagetica:))))?...
Toate poftele ni se implineau:)...si nu pentru ca am fi fost arogante si infumurate...ci tocmai invers....
Nopti pierdute in cluburi si mai apoi luni intregi in taverna...mergeam aproape in fiecare zi... vorbeam la telefon ore intregi si ne vedeam nevoite sa inchidem pentru ca se terminau minutele...
suntem la fel...impreuna

...locuim in continuare impreuna...si petrecem la fel de mult timp impreuna...cum era Diana?...BF are for us;))...

Eu...

aceeasi fetita undercover...doar ca sa spunem ca am renuntat la acoperire...nu mai sunt fetita care era confundata cu un baietel la piata

nici gardianul fetelor din gimnaziu...nici macar Satana din liceu...am ramas doar Alexandra...

care prefera o seara placuta in taverna...o plimbare la miezul noptii si luna de dupa dealul plin cu margarete de la bunica...

miercuri, 27 ianuarie 2010

Îmbrăţişarea...



Când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lasă să-l străbată.

Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.

Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.



Nichita Stanescu

marți, 19 ianuarie 2010

in lanul de margarete...


-Stii...m-am trezit ieri dimineata gandidu-ma la...
-la?...
-la zilele de vara...la zilele cand alergam pe dealuri si visam!tii minte?...visam sa nu ne despartim niciodata!...indiferent ce ne va rezerva viata sau incotro se vor indrepta pasii nostri...
-...da...si eram in continuare noi doua...noi doua si restul lumii...
-...si aveam cei mai frumosi soti din lume..:))
-oohh da! :))...iar eu urma sa am tripleti
-da! eu sunt nasa, stii doar! la toti trei :))...dau faliment!
-stai linistita! vor fi doar gemeni ;))
- :))
-si chiar daca vom trai in orase diferite sau in cartiere diferite ne-am promis ca ne vom creste copii impreuna...
-intotdeauna!...cine e cea mai buna dadaca din lume:P?
-modesto!!!
-:)) am avut de la cine invata..citez :"azi sunt cea mai frumoasa fata de pe..."
-ha! n-am dreptate???
-nu! imi pare rau, dar eu sunt mai frumoasa!
-:))
-tii minte cum stateam cand eram mici la rand la bunicu sa mancam pere? :))...sau noaptea la focu de la plita, cand ascultam cu canile de lapte, povestile bunicii?... sau cand alergam urland ca baietii vor sa ne puna carabusi in san? :)))
- sau cand a trebuit sa sarim geamu la bunica pentru ca ajunsesem dupa miezul noptii si ti-ai rupt hanoracul in geam?
-da:))...m-am lovit atunci sa stii...m-am zgariat:P...dar a fost fun...acum e o amintire frumoasa. dar cand mergeam la cules via si faceam panarama cantand fel de fel de cantece vechi....
-sau cand mergeam in cimitir sa bem cate ceva si sa ne speriem singuri cu povesti de groaza...

-:))... tu iti amintesti sa nu fi fost noi vreodata impreuna?...e ca si cum mereu am fost noi...de craciun, de pasti, vara, toamna...
- doar cand cruda realitate ne-a plasat la locurile noastre de origine, asta insemnand in unele vacanta...dar hai acum sa bem o cafea si sa visam iar:p...

miercuri, 6 ianuarie 2010

....soare caprui...

Nichita Stanescu: - Cantec fara raspuns-

...

De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare caprui rasarindu-mi peste umar,
tragând dupa el un cer de miresme
cu nouri subtiri fara umbra?

De ce te-oi fi iubind, ora de neuitat,
care-n loc de sunete
goneste-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele?

De ce te-oi fi iubind atâta, iubire,
vârtej de-anotimpuri colorând un cer
(totdeauna altul, totdeauna aproape)
ca o frunza cazând. Ca o rasuflare-aburita de ger.

Nichita Stanescu si George Bacovia. Nu prea merg impreuna...poate...dar sunt o lectura extraordinara, pe o vreme ploioasa...ca cea de azi...:)... ador ploaia...si luna... luna e prietena mea!...


luni, 4 ianuarie 2010

Poveste...




" Dragul mamei baietel,

Vino usor si te aseaza cu capul pe pieptul meu(e, daca asa se cheama...), si eu o sa ma joc in parul tau si-am sa-ti spun o poveste si tu te vei linisti si vei adormi si nimic nu te va mai putea ajunge sau rani. Eu am sa stau toata noaptea cu tine si am sa te feresc de tot ce-i rau su te doare.
Aaaaaaa...acum asculta:

"A fost odata, demult, tare demult, intr-o tara indepartata, tare indepartata, acolo unde numai gandul sau inchipuirea pot ajunge, un pisoi si-o pisicuta.
Si pisoiul era mare si frumos, iar pisica era mica si urata.Bine, bine, si pisica era draguta!
Si acolo, in tara lor, era iarna. Era o iarna frumoasa, ca in povesti, cu zapada si cu turturi de gheata la feresti. Si pisoii nostri erau cu sufletele albe ca zapada si calde ca soarele verii, iar blanitele lor erau moi si pufoase si catifelate.
Dar vezi tu, ei nu se cunosteau. Nici unul nu stia ca nimeni nu este fara pereche in lume, ci numai fara de pereche.
Asa ca pisicuta cea singura statea noptile lungi si reci si urate de iarna,si se ruga cu ochii calzi si umeziti de lacrimi la steaua cea mai frumoasa din cer, la Steaua Iubirii, care o mangaia mereu si-i spunea sa aiba rabdare, sa astepte, sa creada si-i clipea vesela si increzatoare.
Si pisicuta cu sufletul alb ca zapada...ofta si torcea mai departe imagini si bucurii viitoare, cand pisoiul ei cel fara de pereche se va ivi.
Intr-o noapte, steaua cea minunata a coborat agatata de o raza de luna, a mangaiat pisicuta cea singura si i-a soptit "maine", si-a atins-o cu bagheta ei fermecata, ca sa-i aduca noroc.
Si-n tara aceea indepartata, plina de iarna si ger, erau inghetate toate, numai telefoanele mergeau. Asa ca pisicuta a pus labuta pe telefon si-a sunat pisioiul cel alb si i-a mieunat catifelat la ureche, emotionata si speriata.
Dar motanelului i-a placut mieunatul ei, asa ca s-a hotarat s-o vada. Si0a mers cale lunga, pisoiul nostru din poveste, cale lunga de trei zile si trei nopti, si-a ajuns.
Si se mai zice in povestea noastra ca pisoiul nu stia ca este iarna si nu-i placeau diminetile cand era frig si cenusiu, dar dimineata asta, in dimineata asta straluceau toate, pentru ca zana cea buna asezase peste tot licurici de zapada si fluturi de nea si sufletele celor doi pisoiasi dogoreau de caldura pe care zana le-o aprinsese in suflete.
Dupa aceea, o vreme nu s-au mai vazut, era mult prea inghetat totul in jur si-au asteptat o alta dimineata.
Si ningea in dimineata cea noua si pisoii mergeau zbenguindu-se prin zapada, jucandu-se cu ea, ca si cum zapada ar fi fost un ghem sau un canafur sau un clopotel. Si pisoiul invelea pisicuta in zapada si de sus, de la steaua lor ningea si ninsoarea mirosea a flori de cais sau de cires si aripile sufletelor lor albe zburau, pana la nori, pana la stele, pana la soare si pana mai departe, daca vrei tu sa stii.
Apoi, cei mai frumosi pisoi din lume s-au luat de labuta si-au pornit..."
-Mamico, cum puteau sa mai mearga pisoii, dac se tineau de mana?
-Ei, nu ti-am spus ca... Dar lasa, e tarziu, culca-te!
-Spune-mi, mami, cum s-a sfarsit povestea, pisoii au ramas impreuna si au trait fericiti pana la adanci batraneti?
-Nu stiu, culca-te. Poate am sa-ti spun alta data... Noapte buna!"

Semnnat M.M

joi, 31 decembrie 2009

2009...

Un an cu un inceput dezastru...chiar din prima zi...cu o continuare la fel de dezastruoasa...pana in luna lui Cuptor cand o parte din visele mele s-au implinit...
...o vara superba, alaturi de cele mai drage persoane...prieteni noi, reintalniri cu prieteni vechi dar care nu-i mai vazusem demult... patanii..se poate altfel:)?...
si totusi...finalul este neasteptat de frumos... mai conteaza oare ca anul a fost groaznic din toate punctele de vedere cand se termina totul cu bine?..

melodia anului 2008:


melodia anului 2009:


Pentru cat mai multe finaluri de an ca acestea...si pentru cat mai multe tabere cu toti nebunii;))
La multi ani!:*

Inc-odata mai flacai!!:)))

joi, 17 decembrie 2009

O gasca nebuna...



Invatam intens...nopti nedormite, foi imprastiate peste tot in dormitor, chestionare, centralizari, finante...ma durea capul ingrozitor.Si afara...prima ninsoare sanatoasa...si chef sa ma plimb prin zapada, sa fac ingeras...ioi...
Suna telefonul:"hai, nu mai invata...nu iesi afara, in Copou, la o bulgareala?"
"Am de invatat, fii serios..."si incercari de a ma convinge...foarte hotarata nu!...n-a trecut un minut...am sunat inapoi:"bai, hai pe Cetatuia!"...si la 22:30 noi urcam Cetatuia:Diana, Radu, Otilia, Daniel si eu(am ajuns prima sus:D)...ce sa urcam noi pe strada...hai prin padure...si cum eram noi "super echipati" urcam 1 m coboram 3...dar rasete si glume si ditractie... am ajuns in patru la propriu sus:))...
Si sus...superb Iasul noaptea... muzica pe fundal, buna dispozitie, putin dans, o vodka, niste pufuleti, o ciocolata...
...am ajuns acasa ceva mai tarziu...mult mai tarziu...si evident am terminat de invatat... dar asa bine mi-a prins...
Inca odata mai flacai!!:)))

miercuri, 9 decembrie 2009

Verde si Albastru



...pictai...pictai in jur mii de culori...rosu,galben, purpuriu...nuante reci si nuante calde, le imprastiai... Verdele se afla peste tot...prezent in orice nuanta...si nu te temeai de risipa...aveai atat verde...
...si te-ai gandit sa amesteci culori...si te-ai gandit sa le faci sa se iubeasca... si ai gasit o noua culoare...nu era doar o nuanta...era o culoare... dragostea dintre alte doua culori...un albastru rece...ai vrut sa-l impanzesti, sa se bucure si lumea de ceea ce tu ai gasit...dar te-ai indragostit de culoare...si ai inchis-o intr-o gaoasa...ai spus ca o vei pastra pana mai tarziu... era prea frumoasa, iar tu devenisei prea egoist s-o mai imparti cu restul lumii...
...dar continuai sa pictezi, si simteai culorile plictisitoare...priveai albastru nostalgic...l-ai fi amestecat cu verdele...dar nu!...ti-era frica sa nu pierzi ceva atat de miraculos... si l-ai uitat in gaoasa...ai scris mai departe lumea, ai desenat-o in alb si negru, rosu si verde, galben si roz...in fiecare zi schimbai ceva pentru ca peisajul nu era intreg... si intr-o zi... ai observat in nuantele rosiatice ale unui apus abia pictat, o nuanta din albastrul tau...aceeasi nuanta de albastru gheata... priveai mirat pentru ca stiai ca gaoasa era bine inchisa si nu se putea imprastia...altcineva...altcineva descoperise culoarea...si acum o impartea lumii intregi...o imprastia peste tot si se integra perfect in fiecare amestecare... si era unica...
...iti cautai gaoasa sa o deschizi...aveai si tu albastru...sau nu...pentru ca in interior albastru se uscase...ai incercat sa o amesteci cu apa...sa o reinvii...degeaba...nu era aceeasi nuanta de albastru ca la inceput... acum altcineva descoperise acea culoare care intregea orice peisaj...acum altcineva se bucura de jocul de culori...
...pentru ca ti-a fost frica sa nu se risipeasca, pentru ca nu ai avut incredere ca poti descoperi de fiecare data albastru...pentru ca ai tinut culoarea doar pentru tine...si nici macar n-ai avut grija de ea... s-a pierdut in amestecurile altcuiva...

joi, 1 octombrie 2009

French movies!

Ciudat…nu-mi place limba franceza…niciodata nu mi-a placut.Poate pentru ca niciodata nu am reusit sa o invat;insa filmele franceze…sunt extraordinare.Fiecare are cate o poveste originala si atat de reala.

2 recomandari am: Amelie si Jeux d’enfants. Nu are rost sa vorbesc despre ele, vor vorbi filmulete urmaoare:

Amelie



Jeux d'enfants

vineri, 25 septembrie 2009

Cap ou pas cap?



Dis moi, t'es cap ?

Moi c'est Alexandra...une jolie femme qui n'ai pas de courage...j'avais bien dit?...Tu t'souviens ? C'est ce jour là où tu m'as dit que je serai jamais cap de faire certain chose?... Cap !



...Totul a inceput de la un film...un superb film...intitulat Jeux d'enfants!...bine ii spune numele, caci asa l-am considerat si noi,doua copilite nebune, de nedespartit...

Pour gagner ce jeu, il faut une jolie boîte, une jolie copine et le reste on s'en fout...

...am inceput cu chestii marunte;))... chestii inocente, care nu faceau rau nimanui, dar ne tinea pe noi intr-un ras de cu seara pana in zorii zilei...cap ou pas cap ne ziceam iar orgoliul nostru de adolescente independente nu ne permitea sa zicem pas cap...nu, nu,...asa ceva nu exista...si uite asa au trecut 3 ani daca nu cumva mai mult, de cap ou pas cap...in care am pasat de la una la cealalta o bratara de lemn....(in jocul adevarat e necesara o cutie)...acum am crescut iar lucrurile s-au schimbat....avem o cutie si noi....iar provocarile sunt mult mai periculoase si profunde...Probabil unii ar considera acest joc o prostie, insa pe noi ne face sa radem incontinuu, sa fim impulsive, sa ne doara nici in fund de consecinte, ce mai...sa simtim adrenalina, caci sunt lucruri pe care nu l-ai face in mod obisnuit...sunt lucruri pe care nu poti si nu vrei sa le refuzi...odata ce ai intrat in joc ramai pana la capat! C'est vrai ma cherry cousine?:P Cap?