acelasi traseu...41...

...
Astepta in statie autobuzul... era o seara racoroasa...
Se apropie un 41...putin cam aglomerat insa nu putea astepta urmatorul...urca in autobuz...
Purta o rochita maronie asortata cu o geaca de piele neagra si o pereche de cizme in acelasi ton... Gasi un loc liber asa ca se aseza...
In spate un grup de tineri o studiau atent... statea fara nici o expresie pe scaun si privea pe geam... parea o seara mult prea linistita...
Unul dintre tineri se apropie de ea si scoase o bricheta... nu-l privi, ca si cum nici nu l-ar fi observat...
Tanarul i se adresase, insa in continuare il ignora... vazand cu coltul ochiului o lumina, se intoarse spre el...isi tinea bricheta aprinsa pe marginea fustei ei... Fara pic de frica ii dadu peste mana:
"Ce faci?...lasa-ma in pace!"
"Hai draguto, ce ai, nu-ti place focul?"
"Iti zic! lasa-ma in pace!"...
Din nou tanarul aprinse bricheta fluturand-o prin fata ei si apoi spre fusta...
Autobuzul era plin si totusi nimeni nu-i sari in ajutor... ceva era ciudat, caci parea ca autobuzul nu mai are directie...
Se uita la oamenii din jur cu speranta ca cineva ii va sari in ajutor, insa simti o caldura deasupra genunchiului...focul ii aprinsese putin fusta..
"Ce dracu faci? esti nebun??...ti-am zis sa ma lasi in pace!" batu cu mana pe fusta ...
Tanarul incepu sa rada, aprinzand inca o data bricheta...
Fata privi spre geam si vazu pe strada lume...un barbat mergea cu o canistra in mana imprastiind ceea ce se simtea a fi dupa miros benzina...autobuzul se opri brusc... Barbatul se apropie de autobuz si arunca pe el cu benzina...
Cu forta si siguranta se ridica de pe scaun si ii smulse tanarului din mana bricheta..."ti-am zis sa ma lasi o data in pace!! ce nu intelegi??" o arunca pe geam si vazu barbatul cu canistra cum aprinse un chibrit si il arunca...
de indata strada se aprinse si flacari mari se apropiara de autobuz...
"vai, al naibii..."
tipete si iar tipete...imbulzeala...lumea disperata sa iasa...
Fata se intorse spre geam si lovi cu putere cu piciorul... o crapatura... mai incerca inca o data...cioburi... indeparta cu grija bucatile de sticla mari si sari prima din autobuz...o lua la fuga...
se opri...si se intoarse...flacarile cuprinsese autobuzul si oamenii tipau cu disperare, imbulzindu-se pe geamul spart...
"Ei naibii...cum sa plec?..."

...

soarele intrase in camera in forta... tresari...deschise un ochi si privi in camera...se intinse lenes.... nestiind exact ce se intampla... ridica telefonul de langa pat, unde-l tinea mereu si-l privi atenta....
"iar e 7 dimineata?? azi n-am putut sa dorm mai mult?offf!..."

primavara incepe cu tine...

Mi-e atat de dor...
Te iubesc!..intotdeauna!

Thanks for breakfast...

touching...

Povestea razboiului din 1945...

Superb...o poveste desenata in nisip...o poveste frumoasa si trista...

Mare...

...inchid ochii si ascult valurile...

Sa ma numesc iubire...

lasă-mă să-ţi mângâi paşii
şi să-i ating încet cu sărutul meu ,
lasă-mă să te strig până la ultimul ţipăt
dureros
pierdut în sufletul meu ,
lasă-mă să te ucid ca un sadic
cu pumnalul dragostei mele
lasă-mă să mă sting în lacrimi ,
să mă ascund în ele …
ca un înger albastru să-ţi presor fericire ,
cu focul din adâncuri să mă numesc iubire...

Oana Zalaru

Leapsa din zilele noastre!

LEAPSA = lovitura data cuiva cu palma

Toata lumea juca leapsa in copilarie...sau cel putin aproape toata lumea...
Cu timpul leapsa a inceput sa se joace pe messenger, apoi pe telefoane, pe bloguri...mai peste tot, capatand totodata si un alt sens.
Ba chiar a devenit un joc national promovat si de unele institutii foarte serioase!
Cel mai tare joc totusi mi se pare leapsa din sistemul medical!!!
Cum se joaca?
Se imbolnaveste un om...suna la Salvare si aceasta il duce la un spital. Simptomele pe care bolnavul le prezinta sunt necunoscute primului spital, asa ca il paseaza la urmatorul....fuga, fuga cu salvarea se ajunge la urmatorul spital. Aici doctorii spun ca nu e specialitatea lor si il paseaza la alt spital si tot asa.
Cand se termina jocul?
Intr-un final, satul de atata joaca bolnavul moare.Nu mai avem ce pasa deci s-a terminat leapsa, deocamdata.
Jocul se reia cu urmatorul pacient.
Interesant, nu?...cine mai joaca leapsa?

Alb, gri, negru....

...de ce?
sunt intr-o stare de amorteala completa...mi-au amortit gandurile...
urasc vremea de afara...ma face sa ma simt si mai rau decat ma simteam deja...
...din lunga lista cu as vrea...as mai vrea ceva... sa adorm in fiecare an pe 1 decembrie si sa ma trezesc pe la mijlocul lunii martie, chiar spre sfarsit...
...si inca ceva as mai vrea...dar ramane doar un gand, o dorinta...

my dream!...

Amazing!

dream a little bit of jazz...

"In ce alta perioada ai fi vrut sa traiesti?"
Niciodata nu am stiut ce sa raspund pentru ca sunt mai multe perioada frumoase...epoca victoriana...candelabre, lumanari, rochii pompoase, baluri... o lume aparent de vis...perioada Audrey Hepburn, mai exact Roman Holiday, Breakfast at Tiffany's...
Insa perioada jazz-ului mi se pare cea mai frumoasa...atunci mi-ar fi placut sa traiesc...cand jazz-ul nu era doar un gen de muzica, ci un stil de viata, un mod de a fi, de a gandi...cand toata lumea se aduna seara intr-un bar si uita de problemele de acasa, bucurandu-se de vocile superbe ale cantaretilor de muzica jazz...

Mi-ar fi placut sa fi fost o cantareata de muzica Jazz...ca Billie Holiday sau Ella Fitzgerald...Sa port in fiecare seara o alta rochie si sa urc pe scena, sa privesc oamenii care au venit sa ma asculte...prin fumul greu din sala...si sa fie semi-intuneric...sa inchid ochii, sa simt muzica...
Si orice problema as fi avut...pentru un moment nu ar mai fi contat nimic...
Pentru un moment as fi condus lumea cu muzica, as fi hopnizat sala si i-as fi facut sa zambeasca...sa priveasca doar partea buna a vietii...
cele mai frumoase povesti sunt traite si spuse pe ritmurile jazz-ului...

...priviri spre orizont...

vreau din nou sa iau creionul in mana...de ce nu mai pot oare?...

Scrisoarea a-III-a(varianta reeditata p timp de criza)

...am facut curat prin calculator si am dat peste asta. de unde o am habar n-am....

Iata vine-un Jeep pe strada, cu un
girofar pe el,
Baiazid statea in dreapta si rosti
catre sofer:
"- Sper ca Mircea sa ajunga, sa nu-
ntarzie din nou.
Ia vezi daca-a tras masina, langa
gura de metrou".
"- N-a venit Maria Ta, zise el privind
in jur..."
"- Si mi-a zis ca fix la 12 ne vedem
langa Carrefour".

Asteptand vreo 5 minute, isi pierdu
orice rabdare,
Si trimite bodiguarzii sa se uite prin
parcare
La un semn (curba la dreapta), se
opreste un X5,
Si din el coboara Mircea, in bermude
si opinci.
Printre turci porni agale, si privindu-i
cu nesat,
Le-arata un "Sony Vaio", care-l tine
la subrat.

Agitat, la el in Jeep, si-mbracat tot in
civil,
Baiazid nu mai rezista si il suna pe
mobil:
"- Tu esti Mircea?"
"- Da-mparate, am uitat sa iti dau bip,
Dar am stat mult la Rovine, era
coada la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, ca nu vin
aici prea des,
Si-am luat-o pe centura, indrumat de
GPS.
Acum am parcat masina. Unde esti?
Ca vin la tine"

"- Sunt la mine in masina si te vad, te-
ndrepti spre mine".
Si de-ndata ajunse Mircea si urca la
turc in jeep.
Si-ncepu sa ii explice ca nu vrea, cu
nici un chip
Sa isi stranga intreaga oaste la
Rovine, in campii,
Si sa lupte pan' la moarte cu ai
turcului spahii.

"- Baiazide, stii ca-i criza, si-acum
viata-i foarte grea,
Ma gandeam ca sa ne batem, dar
la "Heroes" in retea.
Sau in loc sa cuceresti, cu armate-al
meu popor,
Nu ai vrea, daca ai wireless, sa
jucam "conQUIZtador"?

"- Cum cand turcii-mi sunt in vama,
si-am venit din Istambul,
Tu nu vrei ca sa ne batem, ca nu ti
se pare "cool"?
Eu nu-s disperat ca tine sa stau
nopti intregi pe net,
Eu traiesc in realitate, si nu e nici un
secret
Ca am fost in multe lupte: Varna,
Ialta sau Oituz..."
"- Pai eu sunt online tot timpul, nu
puteai sa dai un ?"

"- Mircea!!! Vin c-o intreaga oaste,
iar tu faci misto de noi,
Maine sunt aici cu turcii si-ti declar
de-acum razboi".
"- Cum vrei tu marite rege, eu
speram sa ma-ntelegi,
Caci de-ajungem la cutite, voi nu mai
plecati intregi.
N-as vrea sa pun pe "YouTube", cu-
ai tai morti videoclipuri,
Nici ca Dunarea sa-nece spumegand
a tale jeep-uri.

Dar, de asta ti-e dorinta, maine ne
vedem la lupta,
Si-ti promit ca pleci de aici cel putin c-
o mana rupta."
Si zicand acestea Mircea, il lasa pe
Baiazid.
Si trantindu-i portiera el pleca la pas
grabit.
Cand ajunse la masina, gasi-n geam,
pe-un bilet scris:
"Scuze.V-am blocat o roata, c-ati
parcat pe "

Si da Mircea multe mail-uri, sms-uri,
mii de "bip"-uri,
Ca sa-si stranga toti ostenii si sa ii
indese-n "Jeep"-uri.
Demarand in mare tromba, se-
ndreptara spre Rovine,
Dar aici gasira turcii, toti cu
pantalonii-n vine.
Toti vaitandu-se de moarte, ghemuiti
prin iarba scurta
Rezemati de cate-un ciot, si tinandu-
se de burta.

"- Baiazid, hai sa ne batem! Unde
esti, de ce nu vii?"
"- Mi-am scos in oras ostenii, si i-am
dus la KFC.
Si-am mancat cu poft-aseara, tot ce
ni s-a pus pe masa"
Raspunse-ncordat sultanul dintr-o
tufa mai retrasa.
"- N-am stiut ca la "fast-food"-uri nu e
bine sa mananci,
Mai ales in Romania, fiindca risti sa
pleci pe "branci"

Nu mai vreau ca sa ne batem, iarta-
ma a fost o farsa.
Da-ne niste "triferment" si-o sa
facem cale-ntoarsa"
Si asa a scapat Mircea de o lupta la
Rovine.
Deci se vede pan-la urma ca "fast-
food"-ul face bine.
Asta-i tot...Dar fiti voi siguri ca Istoria
o sa zica:
Turcii l-au vazut pe Mircea si-au
facut pe ei de frica"

Îmbrăţişarea...

Când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lasă să-l străbată.

Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.

Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.



Nichita Stanescu

...un sarut pe frunte....

"...si totusi e dimineata si tu trebuie sa fii tare dulce asa somnoros si ciufulit si cu acea mirare sau nedumerire copilaroasa care vesnic ti se citeste pe fata.
Am venit atat de usor pana aici, atat de simplu si de firesc, incat nu cred ca ma voi mai putea intoarce singura in mine.
Da' acuma lasa, fa-mi si mie un locsor langa tine, sa stau asa, sa-ti simt aroma de dulceata si de copil pe care-ai adus-o cu tine din somn si sa cred ca totul in lume este incremenit in timp, ca nimic nu ne poate atinge..."

M.M

in lanul de margarete...

-Stii...m-am trezit ieri dimineata gandidu-ma la...
-la?...
-la zilele de vara...la zilele cand alergam pe dealuri si visam!tii minte?...visam sa nu ne despartim niciodata!...indiferent ce ne va rezerva viata sau incotro se vor indrepta pasii nostri...
-...da...si eram in continuare noi doua...noi doua si restul lumii...
-...si aveam cei mai frumosi soti din lume..:))
-oohh da! :))...iar eu urma sa am tripleti
-da! eu sunt nasa, stii doar! la toti trei :))...dau faliment!
-stai linistita! vor fi doar gemeni ;))
- :))
-si chiar daca vom trai in orase diferite sau in cartiere diferite ne-am promis ca ne vom creste copii impreuna...
-intotdeauna!...cine e cea mai buna dadaca din lume:P?
-modesto!!!
-:)) am avut de la cine invata..citez :"azi sunt cea mai frumoasa fata de pe..."
-ha! n-am dreptate???
-nu! imi pare rau, dar eu sunt mai frumoasa!
-:))
-tii minte cum stateam cand eram mici la rand la bunicu sa mancam pere? :))...sau noaptea la focu de la plita, cand ascultam cu canile de lapte, povestile bunicii?... sau cand alergam urland ca baietii vor sa ne puna carabusi in san? :)))
- sau cand a trebuit sa sarim geamu la bunica pentru ca ajunsesem dupa miezul noptii si ti-ai rupt hanoracul in geam?
-da:))...m-am lovit atunci sa stii...m-am zgariat:P...dar a fost fun...acum e o amintire frumoasa. dar cand mergeam la cules via si faceam panarama cantand fel de fel de cantece vechi....
-sau cand mergeam in cimitir sa bem cate ceva si sa ne speriem singuri cu povesti de groaza...

-:))... tu iti amintesti sa nu fi fost noi vreodata impreuna?...e ca si cum mereu am fost noi...de craciun, de pasti, vara, toamna...
- doar cand cruda realitate ne-a plasat la locurile noastre de origine, asta insemnand in unele vacanta...dar hai acum sa bem o cafea si sa visam iar:p...

zbor printre nori...

as lua primul tren din gara...la orice ora, in orice moment al zilei...as urca fara sa stiu destinatia... nu stiu daca mi-ar pasa... tot timpul m-am gandit unde m-ar duce trenul daca intr-o zi in loc sa ma duc acasa mi-as indrepta pasii spre gara...
...odata si odata tot am sa plec de nebuna...
...

you make smile like the sun...

...da...sustii ca iubesti...cu toata forta...cum n-ai mai iubit niciodata...cum nu vei mai iubi niciodata...iubesti precum iubesc stelele cerul, ploaia pamantul... luna noaptea...soarele ziua... iubesti precum se iubesc culorile in apus... iubesti precum roua iubeste florile... iubesti cum iubesc ingerii imparatia cerului... iubesti precum spini iubesc trandafirul...
...cum iubesti?...
...stelele se sting, ploaia se opreste...luna si soarele dispar cand vin nori grei...apusul nu exista cand e ceata... roua nu se simte cand ploua... ingerii parasesc imparatia cerului cand gresesc...iar prea multi spini sufoca trandafirul...
...asa iubesti?...scuza-ma...asa ai iubit...

Poveste...

" Dragul mamei baietel,

Vino usor si te aseaza cu capul pe pieptul meu(e, daca asa se cheama...), si eu o sa ma joc in parul tau si-am sa-ti spun o poveste si tu te vei linisti si vei adormi si nimic nu te va mai putea ajunge sau rani. Eu am sa stau toata noaptea cu tine si am sa te feresc de tot ce-i rau su te doare.
Aaaaaaa...acum asculta:

"A fost odata, demult, tare demult, intr-o tara indepartata, tare indepartata, acolo unde numai gandul sau inchipuirea pot ajunge, un pisoi si-o pisicuta.
Si pisoiul era mare si frumos, iar pisica era mica si urata.Bine, bine, si pisica era draguta!
Si acolo, in tara lor, era iarna. Era o iarna frumoasa, ca in povesti, cu zapada si cu turturi de gheata la feresti. Si pisoii nostri erau cu sufletele albe ca zapada si calde ca soarele verii, iar blanitele lor erau moi si pufoase si catifelate.
Dar vezi tu, ei nu se cunosteau. Nici unul nu stia ca nimeni nu este fara pereche in lume, ci numai fara de pereche.
Asa ca pisicuta cea singura statea noptile lungi si reci si urate de iarna,si se ruga cu ochii calzi si umeziti de lacrimi la steaua cea mai frumoasa din cer, la Steaua Iubirii, care o mangaia mereu si-i spunea sa aiba rabdare, sa astepte, sa creada si-i clipea vesela si increzatoare.
Si pisicuta cu sufletul alb ca zapada...ofta si torcea mai departe imagini si bucurii viitoare, cand pisoiul ei cel fara de pereche se va ivi.
Intr-o noapte, steaua cea minunata a coborat agatata de o raza de luna, a mangaiat pisicuta cea singura si i-a soptit "maine", si-a atins-o cu bagheta ei fermecata, ca sa-i aduca noroc.
Si-n tara aceea indepartata, plina de iarna si ger, erau inghetate toate, numai telefoanele mergeau. Asa ca pisicuta a pus labuta pe telefon si-a sunat pisioiul cel alb si i-a mieunat catifelat la ureche, emotionata si speriata.
Dar motanelului i-a placut mieunatul ei, asa ca s-a hotarat s-o vada. Si0a mers cale lunga, pisoiul nostru din poveste, cale lunga de trei zile si trei nopti, si-a ajuns.
Si se mai zice in povestea noastra ca pisoiul nu stia ca este iarna si nu-i placeau diminetile cand era frig si cenusiu, dar dimineata asta, in dimineata asta straluceau toate, pentru ca zana cea buna asezase peste tot licurici de zapada si fluturi de nea si sufletele celor doi pisoiasi dogoreau de caldura pe care zana le-o aprinsese in suflete.
Dupa aceea, o vreme nu s-au mai vazut, era mult prea inghetat totul in jur si-au asteptat o alta dimineata.
Si ningea in dimineata cea noua si pisoii mergeau zbenguindu-se prin zapada, jucandu-se cu ea, ca si cum zapada ar fi fost un ghem sau un canafur sau un clopotel. Si pisoiul invelea pisicuta in zapada si de sus, de la steaua lor ningea si ninsoarea mirosea a flori de cais sau de cires si aripile sufletelor lor albe zburau, pana la nori, pana la stele, pana la soare si pana mai departe, daca vrei tu sa stii.
Apoi, cei mai frumosi pisoi din lume s-au luat de labuta si-au pornit..."
-Mamico, cum puteau sa mai mearga pisoii, dac se tineau de mana?
-Ei, nu ti-am spus ca... Dar lasa, e tarziu, culca-te!
-Spune-mi, mami, cum s-a sfarsit povestea, pisoii au ramas impreuna si au trait fericiti pana la adanci batraneti?
-Nu stiu, culca-te. Poate am sa-ti spun alta data... Noapte buna!"

Semnnat M.M

Verde si Albastru

...pictai...pictai in jur mii de culori...rosu,galben, purpuriu...nuante reci si nuante calde, le imprastiai... Verdele se afla peste tot...prezent in orice nuanta...si nu te temeai de risipa...aveai atat verde...
...si te-ai gandit sa amesteci culori...si te-ai gandit sa le faci sa se iubeasca... si ai gasit o noua culoare...nu era doar o nuanta...era o culoare... dragostea dintre alte doua culori...un albastru rece...ai vrut sa-l impanzesti, sa se bucure si lumea de ceea ce tu ai gasit...dar te-ai indragostit de culoare...si ai inchis-o intr-o gaoasa...ai spus ca o vei pastra pana mai tarziu... era prea frumoasa, iar tu devenisei prea egoist s-o mai imparti cu restul lumii...
...dar continuai sa pictezi, si simteai culorile plictisitoare...priveai albastru nostalgic...l-ai fi amestecat cu verdele...dar nu!...ti-era frica sa nu pierzi ceva atat de miraculos... si l-ai uitat in gaoasa...ai scris mai departe lumea, ai desenat-o in alb si negru, rosu si verde, galben si roz...in fiecare zi schimbai ceva pentru ca peisajul nu era intreg... si intr-o zi... ai observat in nuantele rosiatice ale unui apus abia pictat, o nuanta din albastrul tau...aceeasi nuanta de albastru gheata... priveai mirat pentru ca stiai ca gaoasa era bine inchisa si nu se putea imprastia...altcineva...altcineva descoperise culoarea...si acum o impartea lumii intregi...o imprastia peste tot si se integra perfect in fiecare amestecare... si era unica...
...iti cautai gaoasa sa o deschizi...aveai si tu albastru...sau nu...pentru ca in interior albastru se uscase...ai incercat sa o amesteci cu apa...sa o reinvii...degeaba...nu era aceeasi nuanta de albastru ca la inceput... acum altcineva descoperise acea culoare care intregea orice peisaj...acum altcineva se bucura de jocul de culori...
...pentru ca ti-a fost frica sa nu se risipeasca, pentru ca nu ai avut incredere ca poti descoperi de fiecare data albastru...pentru ca ai tinut culoarea doar pentru tine...si nici macar n-ai avut grija de ea... s-a pierdut in amestecurile altcuiva...

doar intrebari...

ma chinuie un gand;de fapt ma chinuie mai multe ganduri...nu! ma chinuie o intrebare;ba nu!...mai multe intrebari...
De ce atunci cand crestem uitam sa fim copii?...De ce simtim soarele altfel? De ce nu mai este totul colorat? De ce mi se pare totul mai rece acum? De ce nu ne mai putem alege prietenii cu ochii inchisi? De ce minciunile noastre, cele mici si nevinovate, s-au transformat in minciuni mari ce pot distruge vieti? De ce? De ce nu mai putem privi lumea cu aceeasi ochi? Ce s-a intamplat? Unde s-a gresit si cu ce s-a gresit? De ce nu mai credem in Mos Craciun? De ce nu ne mai oferim cadouri cu acelasi gand ca inainte? De ce nu mai putem ierta ca inainte? De ce ne pierdem visele? De ce ne pierdem speranta atat de usor? Unde s-au dus toate credintele noastre? Cand s-au pierdut? De ce suntem atat de rai? cruzi? De ce avem inimile atat de reci si incapabile sa adaposteasca un sentiment atat de frumos precum iubirea? E oare soarele prea obosit si nu ne mai poate incalzi cu aceeasi intensitate ca pana acum? Unde gresim? Unde?... putem schimba ceva?