Mi-ar fi placut sa fie acestea cuvintele mele, insa nu sunt. Te iubesc!
"Totul imi lipseste...de la saruturile tale(oh, cum mi-au crapat buzele, ce aspre sunt!) pana la somnul linistit alaturi de tine....
Existi...cat de indurator e Dumnezeu, ce minunata e fericirea pe care acum o vad ca pe un vis, ca pe o legenda...
Inainte de a adormi te chem in gand, tu vii, dar somnul nu. Te visez in putinele ore de odihna, si diminetile sunt crunte: tu nu esti aici si neputinta e ca o rana....
Trupul meu te doreste tot, ii e atat de dor de tine...nu, nu te uita trupul meu, degetele tale il mangaie inca, fiorul dulce al sarutului tau il cutreiera mereu, dorinta aceasta e sfasietoare, dar cat de fierbinte va fi prima noastra imbratisare cand ne vom revedea?....
E minunat sa fim minunati, dar totul se parbuseste cand unul din noi lipseste.
Noapte buna, dragoste, copil iubit, am sa te visez iar si zambetul tau curat o sa ma faca sa mai pot trai o zi..."