2009...

Un an cu un inceput dezastru...chiar din prima zi...cu o continuare la fel de dezastruoasa...pana in luna lui Cuptor cand o parte din visele mele s-au implinit...
...o vara superba, alaturi de cele mai drage persoane...prieteni noi, reintalniri cu prieteni vechi dar care nu-i mai vazusem demult... patanii..se poate altfel:)?...
si totusi...finalul este neasteptat de frumos... mai conteaza oare ca anul a fost groaznic din toate punctele de vedere cand se termina totul cu bine?..

melodia anului 2008:


melodia anului 2009:


Pentru cat mai multe finaluri de an ca acestea...si pentru cat mai multe tabere cu toti nebunii;))
La multi ani!:*

Inc-odata mai flacai!!:)))

Poezii...

Nu sunt un inger - Oana Zalaru

Un superb volum de poezii...:D



Iubesc marea

o chem sa ma scalde-n adancuri

intr-o noapte

invata-ma,sa daruiesc fiinta din mine.


iubesc ploaia

o chem sa-mi spele obrajii de lacrimi

sa-mi aduca de sus picaturi din rai.


iubesc vantul

il chem sa ma poarte pe aripi

si sa ma duca departe

prin vise,prin iarba,pe ape...


iubesc iarna

o chem sa-mi inghete regretele...

ma cauta inca...pe mine as vrea sa ma-nghete


iubesc muntele

sa ratacesc printre pietre

sa ma ascund in frunze de copaci,

sa urc ale cerului trepte...


iubesc furtuna

caci ploaia o naste si vantul din tine

singurata-te,invata-ma:

sa iubesc fiinta din mine...

O gasca nebuna...

Invatam intens...nopti nedormite, foi imprastiate peste tot in dormitor, chestionare, centralizari, finante...ma durea capul ingrozitor.Si afara...prima ninsoare sanatoasa...si chef sa ma plimb prin zapada, sa fac ingeras...ioi...
Suna telefonul:"hai, nu mai invata...nu iesi afara, in Copou, la o bulgareala?"
"Am de invatat, fii serios..."si incercari de a ma convinge...foarte hotarata nu!...n-a trecut un minut...am sunat inapoi:"bai, hai pe Cetatuia!"...si la 22:30 noi urcam Cetatuia:Diana, Radu, Otilia, Daniel si eu(am ajuns prima sus:D)...ce sa urcam noi pe strada...hai prin padure...si cum eram noi "super echipati" urcam 1 m coboram 3...dar rasete si glume si ditractie... am ajuns in patru la propriu sus:))...
Si sus...superb Iasul noaptea... muzica pe fundal, buna dispozitie, putin dans, o vodka, niste pufuleti, o ciocolata...
...am ajuns acasa ceva mai tarziu...mult mai tarziu...si evident am terminat de invatat... dar asa bine mi-a prins...
Inca odata mai flacai!!:)))

wtf?!

-cum dracu' reusesti?
-nu stiu...cateodata ma intreb si eu...
-a naibii, da e fix aceeasi poveste...le-ai tras la indigo?
-pe dracu! ti se pare ca as vrea sa repet povestea asta la nesfarsit:|?
-si totusi...
-mda...si totusi...plm...chiar nu stiu... si nu fac absolut nimic...nu?
- :))...
-tie ti se pare amuzant...normal...tu privesti totul din alt unghi....dar eu...implicata direct...m-a mancat in fund sa ascult lumea(nu sa fac ce zic ei, ci pur si simplu sa le ascult problemele)...
-pai tu esti fraiera aici, nu stiu cum sa-ti zic...de ce nu te gandesti putin si la tine?...spui stop! si gata...
-da, da...crezi ca e asa simplu?te rog!...telefonul suna intr-una, iar pe mess buzz buzz...citez:"stii vreau sa iti spun ce s-a mai intamplat..."...
mai, da nu ma deranjeaza sa-i ascult pe altii, din contra...doar ca nu-mi place cand ajung intr-o situatie ca asta, ca cea de anu trecut....si ca cea si de din inainte....doar tu stii...ai fost alaturi de mine... plm!
am zis ca nu mai injur....incerc sa ma tin de cuvant...
-da, da...parca imi amintesc ca si anu trecut te lasai de meseria de psiholog amator...
-:D...plm, nu pot!..stiu ca nu e un limbaj demn de o domnisoara, dar acuma...fix in... ma doare!
-sa fie asta cea mai mica problema a ta!
-da....cum intru eu in rahat de fiecare data...si stiu ca voi iesi din asta...dar parca niciodata nu e in favoare mea...nu merit putin bine si eu?...
ma duc sa vad cum o rezolv si pe asta:|...
-hai bafta...si asculta-ma pe mine...mai gandeste-te si la tine...macar din gand in cand...vine craciunul si la tine!...esti om si ai sentimente...nu le mai ascunde!
-mda...ce sarbatoare ipocrita si comerciala....hai pa!

Mi-e dor de mare....

...Am 2 luni de cand tot visez sa ajung la mare...nu stiu de ce...nu-mi place atat de tare...dar simt ca ma cheama la ea...
mi-e dor de mare...



Este 11...nu conteaza luna, doar ziua...11...
La multi ani, Alexandra!

Verde si Albastru

...pictai...pictai in jur mii de culori...rosu,galben, purpuriu...nuante reci si nuante calde, le imprastiai... Verdele se afla peste tot...prezent in orice nuanta...si nu te temeai de risipa...aveai atat verde...
...si te-ai gandit sa amesteci culori...si te-ai gandit sa le faci sa se iubeasca... si ai gasit o noua culoare...nu era doar o nuanta...era o culoare... dragostea dintre alte doua culori...un albastru rece...ai vrut sa-l impanzesti, sa se bucure si lumea de ceea ce tu ai gasit...dar te-ai indragostit de culoare...si ai inchis-o intr-o gaoasa...ai spus ca o vei pastra pana mai tarziu... era prea frumoasa, iar tu devenisei prea egoist s-o mai imparti cu restul lumii...
...dar continuai sa pictezi, si simteai culorile plictisitoare...priveai albastru nostalgic...l-ai fi amestecat cu verdele...dar nu!...ti-era frica sa nu pierzi ceva atat de miraculos... si l-ai uitat in gaoasa...ai scris mai departe lumea, ai desenat-o in alb si negru, rosu si verde, galben si roz...in fiecare zi schimbai ceva pentru ca peisajul nu era intreg... si intr-o zi... ai observat in nuantele rosiatice ale unui apus abia pictat, o nuanta din albastrul tau...aceeasi nuanta de albastru gheata... priveai mirat pentru ca stiai ca gaoasa era bine inchisa si nu se putea imprastia...altcineva...altcineva descoperise culoarea...si acum o impartea lumii intregi...o imprastia peste tot si se integra perfect in fiecare amestecare... si era unica...
...iti cautai gaoasa sa o deschizi...aveai si tu albastru...sau nu...pentru ca in interior albastru se uscase...ai incercat sa o amesteci cu apa...sa o reinvii...degeaba...nu era aceeasi nuanta de albastru ca la inceput... acum altcineva descoperise acea culoare care intregea orice peisaj...acum altcineva se bucura de jocul de culori...
...pentru ca ti-a fost frica sa nu se risipeasca, pentru ca nu ai avut incredere ca poti descoperi de fiecare data albastru...pentru ca ai tinut culoarea doar pentru tine...si nici macar n-ai avut grija de ea... s-a pierdut in amestecurile altcuiva...

doar intrebari...

ma chinuie un gand;de fapt ma chinuie mai multe ganduri...nu! ma chinuie o intrebare;ba nu!...mai multe intrebari...
De ce atunci cand crestem uitam sa fim copii?...De ce simtim soarele altfel? De ce nu mai este totul colorat? De ce mi se pare totul mai rece acum? De ce nu ne mai putem alege prietenii cu ochii inchisi? De ce minciunile noastre, cele mici si nevinovate, s-au transformat in minciuni mari ce pot distruge vieti? De ce? De ce nu mai putem privi lumea cu aceeasi ochi? Ce s-a intamplat? Unde s-a gresit si cu ce s-a gresit? De ce nu mai credem in Mos Craciun? De ce nu ne mai oferim cadouri cu acelasi gand ca inainte? De ce nu mai putem ierta ca inainte? De ce ne pierdem visele? De ce ne pierdem speranta atat de usor? Unde s-au dus toate credintele noastre? Cand s-au pierdut? De ce suntem atat de rai? cruzi? De ce avem inimile atat de reci si incapabile sa adaposteasca un sentiment atat de frumos precum iubirea? E oare soarele prea obosit si nu ne mai poate incalzi cu aceeasi intensitate ca pana acum? Unde gresim? Unde?... putem schimba ceva?

heartbeat...

Cand am sa cresc mare am sa devin doctor si voi schimba sfarsitul ekg-ului...