Toti au inceput sa cante "La multi ani"...eu eram ceva mai in mijlocul cercului, asa ca m-am indepartat spre o parte a lui ca sa ma prind si eu in cerc. Am inceput si eu sa cant si sa bat din palme ca toti ceilalti... Zambeam nestiind exact ce se intampla... Din holul din spate au aparut fetele impreuna cu doamna director cu un tort... Initial am crezut ca tortul este pentru colega noastra care in ziua respectiva implinea anii, si totusi... toti ma priveau pe mine... Doamna director imi facuse semn sa ma apropii asa ca m-am indreptat usor spre ele nesigura si inca surprinsa... este pentru mine?
Era pentru mine... un tort cu cele 7 principii ale Crucii Rosii, un tort pentru toti anii petrecuti in aceasta organizatie, un tort de multumire de la voluntarii care mi-au fost alaturi in toti acesti ani...
Rareori sunt luata prin surprindere, insa acum eram complet uimita de surpriza, m-am emotionat si imi venea sa plang...de fericire, ca am alaturi niste persoane minunate, de tristete ca ma despart de ei...
Cand am privit tortul toate amintirile urate, supararile si certurile avute de-alungul timpului s-au facut uitate, ramanandu-mi in minte doar prima zi... 1 decembrie 2007...
1 decembrie 2007 - depunere coroana Zi Nationala a Romaniei - prima mea zi ca voluntar al Crucii Rosii Iasi...
"Fata, ce-o sa-ti placa, iti zic. E super, vino si tu" imi zicea Diana. Ma gandeam ca e nebuna... Nu era prima data cand faceam voluntariat, insa nu stiam de ce ar sta un om zi si noapte la activitati de voluntariat...
Dar mi-am facut curaj si am decis sa ma alatur Crucii Rosii, sa inteleg ce este atat de minunat...
Am ajuns la sediul CR, dimineata, ora 08:00, multi voluntari, agitatie, galagie... Sunt timida din fire si nu reusesc sa ma integrez foarte repede sau cel putin asa era acum 5 ani... Mi-am luat un timp sa analizez putin lumea din jur dupa care m-am inarmat cu un zambet si timida, m-am alaturat verisoarei mele...
Asta a fost tot! Caci iata-ma astazi, 18 decembrie 2012, in acelasi loc, cu parte din aceeasi oameni...
N-as fi fost eu daca n-as fi devenit voluntar la Crucea Rosie... aici am cunoscut oameni superbi care mi-au devenit prieteni si familie, aici am gasit omul minunat care-mi da in fiecare zi un motiv sa zambesc si o tresarire de inima, aici am crescut si m-am format ca persoana, aici am devenit eu, cea de azi...
Pastrez in suflet zambetul fiecarui voluntar si plec cu amintirile activitatilor facut in cadrul CR.
Va multumesc!
