Azi am petrecut 2 ore bocind si bocind, incercandu-ma sa ma conving ca vreau sa conduc din nou, dar nu vreau... si nu sunt mofturi si nu e rasfat... pur si simplu e ceva de foarte mult timp... toate lumea rade cand ma aude, insa nimeni nu intelege...
Cand aveam 5 ani... avem acelasi vis... si timp de cativa ani m-a tot bantuit... eram mereu undeva...pe un camp ingradit cu mama si tata si Dana...eram la picnic... purtam o rochita alba, deasupra genunchiului si 2 comite prinse cu o fasie alba, sub forma de fundite... totul era bine si frumos... pana cand... auzeam din spate venind un tir... si cand ma intorceam... exact spre mine venea. Mama, tata si Dana dispareau iar eu eram singura... ca orice copil mic,m-am ridicat uitandu-ma speriata la tir si incepand sa plang...alergam si alergam pe camp pana ajungeam la un gard pe care nu-l puteam trece... asa ca ma opream si ma intorceam in speranta ca tirul nu mai era...insa acesta se indrepta direct catre mine... imi amintesc ca-mi ridicam mainile deasupra mea, in semn de aparare, tipand... si ma trezeam...
Se intampla atat de des, incat atunci cand mergeam pe strada nu treceam nici macar pe langa masinile parcate... plangeam pana ma lua in brate mama si ma trecea de ele... nu suportam sa le vad... ani au trecut si visul a disparut(mai exact 3 ani trecusera si nu mai visasem de ceva timp)...
era duminica(urasc duminica), era innourat... mama si tata se intorsesera de la o cumatrie si se trezisera in jurul orei 12.... ne pusesem cu toti la masa, si observasem ca ramasem fara paine... asa ca Dana si cu mine am plecat sa luam paine. Singurul magazin deschis era peste strada. Aveam trecerea aproape dar Dana nu voise sa trecem pe acolo, asa ca o luasem de a dreptul... Era imbracat cu rochita mea preferata, desi nu era a mea... era un vernil deschis, cu un guleras alb si se prindea la mijloc... era atat de frumoasa... ma gandeam ca atunci cand voi fi de varsta ei, o voi purta si eu... am luat banii de la mama si am plecat...
Era ceva ciudat cu ziua aceea, in afara de faptul ca era duminica... era innourata si trista... eram nelinistita si nu stiam de ce... aveam doar 8 ani... si totusi... am traversat strada cu Dana pana la Varomas si cand sa intram Dana n-a mai vrut, deoarece vazuse o fosta colega si pe fratele acesteia cu care nu se intelegea, asa ca m-a trimis pe mine sa cumpar paine... n-am vrut... m-am chinuit sa o conving, insa n-am reusit... am intrat in magazin cu un sentiment ciudat... stateam la rand asteptand sa cumpar paine... eram atat de nelinistita... imi venea sa plang... ma tot uitam la dana care statea langa strada, asteptandu-ma... la un moment dat... tot stand la rand si neavand rabdare, ma apropiasem de tejghea si ii spuse vanzatoare: "va rog frumos, dati-mi mai repede o paine... sora mea o sa moara".. ce dumnezeu m-a pus sa zic asta nu stiu... dar in clipa urmatoare cand m-am uitat la strada... Dana nu mai era in picioare... ci in bratele unui barbat negru...
am inceput sa plang inainte sa mai zic ceva... rochiat vernil era plina de sange, iar Dana avea ochii inchisi... nu mi-au dat voie sa ma apropii de ea... au venit la mine 2 fete care aratau la fel si una din ele s-a oferit sa ma duca acasa... m-a trecut strada si a mers cu mine...plangeam atat de tare incat vecinii au crezut ca eu am patit ceva... imi amintesc ca i-am zis unei vecine ca sora mea a fost calcata de o masina... si aproape lesinase... venise si ea cu mine acasa sa-i dam vestea mamei.. noroc ca a mers, caci ea impreuna cu sotul ei i-am dus la spital la Dana. Spre bucuria tuturor dana si-a revenit.... Au distrus rochita preferata...au taiat-o... nu-mi pare rau dupa ea, pentru ca Dana e bine acum...Nu stiu cat timp am ramas speriata de masina, insa clar foarte mult timp,pentru ca inca mai reactionez...
Pentru o perioada foarte lunga am uitat... si totul a fost ok... nu m-am apropiat de volan si n-am condus, pana nu am implinit 18 ani... pe la 19, 20 am facut scoala de soferi si am uitat de orice cosmar si orice se intamplase...
Nu stiu ce mi-a amintit, poate visul revenit dupa atata timp, poate ca pentru ca eram sa fiu rasa de pe trecerea de pietoni de atatea ori, insa clar a revenit... nu mai vreau si nu-mi mai trebuie... dar pe nimeni nu intereseaza... e consderata o teama stupida si poate asa si e... dar ei nu viseaza si n-au fost acolo in acea duminica...
asa ca ei nu stiu si nici n-or sa intelega...
So please... don't make me do something i really don't want to do....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu