"...ameteam iubitele cu juraminte, le copleseam cu atentii si maguliri si, dupa ce-mi cedau, le paraseam brutal...de ce?...
Ei bine, voiam sa simt betia rara a vanitatii magulite, cand ele, prinse, se agatau de gatul meu, implorandu-ma, tanguindu-se sa nu le parasesc..."
Un roman extraordinar de Mihail Drumes care spune povestea trista de iubire dintre doi tineri Mihaela si Tudor.Este un roman care ne arata ca iubirea e de un egoism salbatic si care vrea sacrificii fara a-i cere nimic in schimb, multumindu-te doar cu ce ti se ofera.Iubirea dintre doua fiinte nu este egala, balanta mereu atarnand cand intr-o parte cand in cealalta fara ca noi sa observam.
Mult mi-a mai placut cartea asta.Superba!
Cred ca cel mai mult mi-a placut ca este o poveste cat se poate de reala, o poveste ce are loc pe meleagurile noastre, intre doi tineri studenti de conditii modeste...care isi traiesc iubirea ca orice cuplu tanar, intampinand si bine si rau... Nu contine sf-uri, sau fapte ce nu se pot intampla.Totul este atat de simplu si atat de normal, ca poate tocmai acest lucru te face sa simti cartea, sa traiesti fiecare pagina.Cand am citit-o, am facut o pauza de 2 zile, deoarece nu vroiam sa se termine.E ca un serial...fiecare pagina din carte reprezinta un nou episod, asteptand cu nerabdare sa vezi ce s-a intamplat cu personajele tale.
Si totusi ma intreb, exista persoane care iubesc cu atata daruire, mai presus de propria lor persoana?...
Ciudat sentiment iubirea: ori te inalta pe cele mai frumoase culmi ori te prabuseste intr-un imens intuneric.
"...In orice caz numai dragostea si creatia fac viata vrenica de a fi traita si totodata, de a fi parasita fara regret..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu