Poveste...

" Dragul mamei baietel,

Vino usor si te aseaza cu capul pe pieptul meu(e, daca asa se cheama...), si eu o sa ma joc in parul tau si-am sa-ti spun o poveste si tu te vei linisti si vei adormi si nimic nu te va mai putea ajunge sau rani. Eu am sa stau toata noaptea cu tine si am sa te feresc de tot ce-i rau su te doare.
Aaaaaaa...acum asculta:

"A fost odata, demult, tare demult, intr-o tara indepartata, tare indepartata, acolo unde numai gandul sau inchipuirea pot ajunge, un pisoi si-o pisicuta.
Si pisoiul era mare si frumos, iar pisica era mica si urata.Bine, bine, si pisica era draguta!
Si acolo, in tara lor, era iarna. Era o iarna frumoasa, ca in povesti, cu zapada si cu turturi de gheata la feresti. Si pisoii nostri erau cu sufletele albe ca zapada si calde ca soarele verii, iar blanitele lor erau moi si pufoase si catifelate.
Dar vezi tu, ei nu se cunosteau. Nici unul nu stia ca nimeni nu este fara pereche in lume, ci numai fara de pereche.
Asa ca pisicuta cea singura statea noptile lungi si reci si urate de iarna,si se ruga cu ochii calzi si umeziti de lacrimi la steaua cea mai frumoasa din cer, la Steaua Iubirii, care o mangaia mereu si-i spunea sa aiba rabdare, sa astepte, sa creada si-i clipea vesela si increzatoare.
Si pisicuta cu sufletul alb ca zapada...ofta si torcea mai departe imagini si bucurii viitoare, cand pisoiul ei cel fara de pereche se va ivi.
Intr-o noapte, steaua cea minunata a coborat agatata de o raza de luna, a mangaiat pisicuta cea singura si i-a soptit "maine", si-a atins-o cu bagheta ei fermecata, ca sa-i aduca noroc.
Si-n tara aceea indepartata, plina de iarna si ger, erau inghetate toate, numai telefoanele mergeau. Asa ca pisicuta a pus labuta pe telefon si-a sunat pisioiul cel alb si i-a mieunat catifelat la ureche, emotionata si speriata.
Dar motanelului i-a placut mieunatul ei, asa ca s-a hotarat s-o vada. Si0a mers cale lunga, pisoiul nostru din poveste, cale lunga de trei zile si trei nopti, si-a ajuns.
Si se mai zice in povestea noastra ca pisoiul nu stia ca este iarna si nu-i placeau diminetile cand era frig si cenusiu, dar dimineata asta, in dimineata asta straluceau toate, pentru ca zana cea buna asezase peste tot licurici de zapada si fluturi de nea si sufletele celor doi pisoiasi dogoreau de caldura pe care zana le-o aprinsese in suflete.
Dupa aceea, o vreme nu s-au mai vazut, era mult prea inghetat totul in jur si-au asteptat o alta dimineata.
Si ningea in dimineata cea noua si pisoii mergeau zbenguindu-se prin zapada, jucandu-se cu ea, ca si cum zapada ar fi fost un ghem sau un canafur sau un clopotel. Si pisoiul invelea pisicuta in zapada si de sus, de la steaua lor ningea si ninsoarea mirosea a flori de cais sau de cires si aripile sufletelor lor albe zburau, pana la nori, pana la stele, pana la soare si pana mai departe, daca vrei tu sa stii.
Apoi, cei mai frumosi pisoi din lume s-au luat de labuta si-au pornit..."
-Mamico, cum puteau sa mai mearga pisoii, dac se tineau de mana?
-Ei, nu ti-am spus ca... Dar lasa, e tarziu, culca-te!
-Spune-mi, mami, cum s-a sfarsit povestea, pisoii au ramas impreuna si au trait fericiti pana la adanci batraneti?
-Nu stiu, culca-te. Poate am sa-ti spun alta data... Noapte buna!"

Semnnat M.M